Legenda e despre doi adolescenti indragostiti, care merg la cinema. Filmul se termina mai devreme decat se asteptau si in loc sa mearga acasa, acestia merg undeva in afara orasului sa faca sex. Baiatul a deshis radioul si a cautat muzica pentru atmosfera, si astfel au inceput sa se sarute.

La scurt timp, la radio muzica se opreste, iar un anunt special este emis: un criminal condamnat a scapat dintr-un azil de nebuni din zona, cu un carlig in loc de mana, iar cei care il zaresc sa sune urgent la politie.

Fata s-a inspaimantat groaznic, dar baiatul a incuiat usile si a vrut sa continue, dar fata a auzit zgomote afara si s-a speriat si mai tare. I-a facut scandal prietenului si acesta a cedat, a pornit masina si a plecat in graba inapoi in oras.

Ajunsi la fata acasa, aceasta a iesit din masina, iar cand a inchis usa a tipat tare. Baiatul a iesit si el din masina si a fugit la ea, cand a vazut ca pe manerul usii se afla un carlig insangerat.

Intamplarea are loc la finalul anilor 50 si inceputul anilor 60, o perioada plina de restrictii si tabu-uri, cand incalcarea legilor si comiterea faptelor lipsite de morala de catre tineret, precum fumatul sau sexul de la varste fragede in conditii bizare. Aceste fapte erau asociate cu degeneratii si cu, comunistii. In unele cazuri, carligul criminalului era infatisat mai mult ca o secure comunista.


Legenda poate fi interpretata in mai multe feluri si este subiect de dezbatere printre folcloristi. Povestea a devenit un cliseu al filmelor horror.

Considerat cel mai infricosator film din toate timpurile, “The Exorcist”, lansat in 1973, a castigat multe premii pentru scenariu, adaptare sau sunet. Multi ar crede ca, cartea, scrisa de William Peter Blatty e o poveste inventata. Ei bine nu e asa. Cartea reprezinta un eveniment adevarat, intamplat in New England, USA.  Revenind la film, despre “The Exorcist” se spune ca este un film blestemat.

Este bine cunoscut faptul ca cei care au lucrat la film au fost intr-o stare de panica si au avut comportamente ciudate de-alungul intregii filmari. Interviurile cu cei care au facut filmul confirma faptul ca e filmarile au fost o experienta infricosatoare. Platoul de filmare a luat foc intr-o noapte, cand absolut nimeni nu era acolo. Nici in ziua de azi nu se stie de la ce a pornit focul.

Intamplari ciudate au continuat sa aiba loc si la difuzarea filmului in cinematografe. Multi au vomitat, lesinat sau au avut crize nervoase. De asemenea, orasul in care a fost filmat filmul, Georgetown, a cunoscut o crestere simtitoare a deceselor si a infarct-urilor dupa lansarea filmului. Infarct-urile au fost raportate in intreaga lume la momentul lansarii filmului. In Italia, la Roma in timpul premierei, un fulger a trasnit o cruce sfanta veche de 400 de ani, distrugand-o. Multa lume crede ca intradevar, ceva incerca sa opreasca filmul. In cazul sequel-urilor, singurul eveniment raportat a fost moartea directorului pentru Exorcist: The Beginning, inainte ca filmarile sa inceapa.

Jack McGowen a murit cu putin timp inainte de premiera. Un lucru interesant este ca personajul lui Jack, Burke Dennings, moare si el in film, omorat cand ramane singur in camera cu, copilul posedat. Fratele actorului Max von Sydow, care in film l-a jucat pe Parintele Lankester Merrin, a murit in timpul filmarilor. Sotia unuia dintre cameramani a nascut in timpul filmarilor, dar copilul a murit. Un paznic de noapte negru a cazut pe platou si a murit pe loc. Unul din expertii pentru efecte speciale a murit in timpul filmarilor. De asemenea, si bunicul actritei Linda Blair a murit in timpul filmarilor, iar un lucru interesant, in timpul filmarii unei scene, Linda a aratat cu degetul pe un membru din echipa de productie, a murit si el in timpul filmarilor. Noua persoane au murit in timpul celor 15 luni de filmare. Mai multi actori au murit in anii urmatori dupa ce s-a lansat filmul, printre care Valsiliki Maliaros si Lee J. Cobb.  Din cauza mai multor decese si a caderilor nervoase suferite de tanara actrita Linda Blair, care a jucat personajul principal in film, unii spun ca un un demon a fost implicat in realizarea filmului.

Evenimentele bizare au continuat. Fiul lui Jason Miller, actorul ce l-a jucat pe Parintele Karras, a avut un accident misterios, fiind lovit de o motocicleta, scapand la limita de moarte in timpul filmarilor. Miller a povestit si el ca a avut unele experiente ciudate. El isi repete rolul la un restaurant iezuit. Intr-o zi a fost oprit de un preot care i-a dat un medalion cu Maica Domnului, spunandu-i sa aiba grija caci daca cineva incearca sa demaste Diavolul pentru sarlatanul care e, acesta va cauta razbunare impotriva ta. Preotul i-a spus ca medalionul il va proteja si sa aiba grija ce face in continuare. Miller a trait mult si bine pana in 2001, cand a murit din cauza inimii si a fost incinerat.

Ellen Burstyn, cea care a jucat-o pe Chris MacNeil, mama lui Regan, a fost accidentata in timpul filmarilor. In scena in care isi verifica fiica si este aruncata de langa pat, s-a lovit si a capatat o rana permanenta la coloana. Hamurile care o tineau au tras-o repede, iar cand a cazut s-a lovit la coloana. Tipatul ei din film la acea scena este tipatul de durere de la cadere, produs de agonia prin care trecea. In timpul racirii platoului pentru scena din film, temperatura a atins intre -30 si -40 de grade Celsius, la un moment dat incepand sa ninga. Alt fapt cunoscut este ca tamplarul care a construit platoul a fost si el accidentat serios in timpul muncii, ca mai apoi sa-si piara o parte din degete in timp ce lucra.

Terrance Donnelly, care a avut sarcina de assistant director a marturisit ca in 32 de ani de filmari niciodata platoul nu a luat foc; actrita Ellen Burstyn confirma ca platoul a luat foc din senin cand nimeni nu se afla acolo. Directorul filmului a cerut apoi ca un preot sa faca o slujba de exorcizare a platoului si a actorilor si celorlalti implicati. Exorcizarea a fost refuzata, dar in schimb au binecuvantat platoul. Incendiul de pe platou a intarziat filmul cu 6 saptamani.

Marcel Vercoutere, responsabil pentru efectele speciale ale filmului, a raportat ca toti aveau o senzatie ciudata cand lucrau la film pe platou. Chiar si autorul cartii dupa care s-a facut filmul, William Peter Blatty, a avut parte de evenimente ciudate. Sotia sa i-a spus ca a vazut receptorul telefonului ridicandu-se singur in aer, ca mai apoi sa cada. La inceput, Blatty nu a crezut ca asa ceva e posibil, dar intr-o seara, cateva zile mai tarziu, statea langa acel telefon, iar cand a sunat a mers sa-si ia tigarile inainte sa raspunda, dar a vazut si el receptorul ridicandu-se iar apoi cazand.

Cand filmul a fost lansat in cinematografe, reactiile  au fost diferite: Mai multi oameni, printre care si evanghelistul Billy Graham au vorbit despre film, spunand ca forte intunecate sunt aliate cu acest film, ca puterea raului e in acest film. In unele cinematografe se dadeau pungi de vomitat, oamenii continuau sa lesine chiar si dupa vizionarea filmului sau se accidentau. A fost raportat si ca un om a lesinat in timpul filmului si cazut scaunul din fata, rupandu-si falca. In unele cinematografe se dadeau saruri mirositoare pentru cei ce lesinau. Acest scurt filmulet prezinta cate putin despre vizionarea filmului in cinematografe.

Fara niciun dubiu, “The Exorcist” ramane nu numai cel mai infricosator film din toate timpurile, dar si o capodopera cinematografica.

The Alkimos

De-alungul timpului, atat in anii de activitate, dar si dupa ce a naufragiat, vaporul a fost locul unor intamplari ce au dus la teoria cum ca vasul ar fi bantuit sau blestemat:
* In timpul constructiei in grada a vasului, cativa sudori au fost prinsi in carcasa vasului, pierzandu-si vietile. Se spune ca fantomele lor inca sunt prezente pe vas.
* In anii de activitate, mai multi muncitori au raportat aparitia misterioasa unui caine mic in camera motoarelor.
* La bordul vasului, in anii de razboi, a avut o crima/sinucidere.
* Caii, care merge pe plaja, refuza sa treaca prin dreptul vasului.
* Aparitia fantomatica a unui om, botezat Harry, a fost raportata de foarte multi oameni care au lucrat pe vas, dar si de pescarii localnici. Se spune ca Harry apare incaltat cu cizme de piele si o pelerina de ploaie.
* Lucratorii de pe vas au raportat multe fenomene paranormale, incluzand sunete misterioase si fantomatice de pasi, plus lucratorii se simteau urmariti noaptea si auzeau pasi in urma lor. S-au raportat sunete ciudate si miros de mancare calda venind din galera, dar mereu cand mergeau sa investigheze nu gaseau nimic, ca atunci cand inchideau usa, mirosul si sunetele sa revina. S-a raportat si miscarea obiectelor prin aer, plus aparitii si disparitii misterioase.
* La un moment, un cuplu proaspat casatorit fusesera incredintati cu ingrijirea vasului. Sotia, care era gravida, a suferit o cazatura dura, in urma careia a pierdut copilul.
* Herbert Voight, un innotator faimos in zona, a incercat sa innoate de la plaja pana la o insula ceva mai departe. Nu a mai fost vazut niciodata, iar craniul sau a fost gasit langa epava in 1969.
* De-alungul timpului, vaporul a fost cumparat si vandut de 8 ori. Se zice ca fiecare cumparator, cat timp a avut vasul in proprietatea sa, a avut parte doar de ghinion, fie ca era vorba de faliment sau probleme in viata personala si de sanatate, care s-au terminat brusc odata cu vanzarea mai departe a vasului.
* Ghinion si belele au avut parte si cei care au luat contact cu vaporul. Un inspector de vase, a murit intr-un accident de avion la o luna dupa ce a inspectat vasul. Comandantul vasului din timpul razboiului, Jack Wong Sue, a suferit si el multe accidente, cel mai notabil fiind cand a fost internat cu probleme respiratorii grave, dupa ce cu o seara in urma investigase vasul.
* Multe alte povesti  despre momente cand vase trecute pe langa Alkimos au fost foarte aproapede scufundare, probleme mari cu motoarele sau accidente sunt raportate de alte vase ce au trecut prin preajma epavei. De asemenea, muti vizitatori au suferit mici accidente, vizitand epava.

Aceasta este o imagine cu vaportul vazut de pe mal, imagine din zilele noastre.

S.S. Watertown a fost petrolier la bordul caruia s-a intamplat un nefericit accident misterios. Doi barbati, James Courtney si Michael Meehan, curatau un cargou gol, cand au fost cuprinsi de gaze toxice si au murit, in timp ce vasul trecea prin Canalul Panama. Cei doi au fost inmormantati in mare pe 4 decembrie 1924.

Dar asta nu a fost ultima data cand cei doi au fost vazuti. A doua zi, inainte de apus, cativa marinari de pe SS Watertown au raportat ca figurile celor doi morti se vad clar in valuri. Au fost vizibile 10 secunde, dupa care au disparut. In urmatoarele zile, fetele au continuat sa apara printre valuri, si au fost vazute de tot echipajul.

Ajunsi in New Orleans, capitanul Keith Tracy a marturisit cele vazute angajatorilor sai de la  Cities Service Company, care i-au sugerat sa incerce sa fotografieze figurile. Capitanul a cumparat o camera foto si a continuat pe mare. Cand figurile au aparut din nou, capitanul le-a facut 6 poze, dupa care a ascuns filmul in seiful vasului. Cand au dus filmul la developare, in 5 poze nu se vedea decat marea, dar in a6a se vedeau clar figurile celor doi in aceeasi pozitie cum le-au descris martorii. Filmul a fost verificat de catre Agentia De Detectivi Burns, dar s-a constatat ca nu era o inselatorie. Dupa ce echipajul vasului s-a schimbat, figurile au incetat sa apara.

La o investigare mai atenta, se poate distinge si o a treia figura:

Oare lumea mortilor si lumea viilor se suprapun uneori ? Multi cred ca asa, chiar multe religii se bazeaza pe treaba asta. Dar sunt si multi care nu cred in povesti cu fantome. Dar scepticismul a fost dat peste cap in orasul Belmez, din Spania.

De-alungul istoriei au fost raportate o multime de fantome si evenimente paranormale. Dar ceea ce se intampla in Belmez incepand din 1971 este ceva remarcabil. Pe podeaua de ciment a unei case modeste, au inceput sa apara din senin figure umane. Fete ale unor persoane necunoscute, care s-au miscat, s-au incruntat, au zambit sau au plans. Fetele au fost acompaniate de catre sunete ciudate si voci subliminale. Multi cred ca sunt fetele unor morti din antichitate, care isi au locul de veci unde este construita casa.

Casa a apartinut familiei Pereira, urmata de Juan si Maria Gomez Pereira. A fost contruita in 1830 si a fost folosita in continuu de atunci, cu foarte putine probleme. Bunicii din partea mamei ai lui Juan au raportat si ei lucruri ciudate. In cazul lor a fost vorba de sunete ciudate venind din pivnita, dar totul a trecut repede. Cat timp casa a fost in folosirea lui Juan si Maria, locul a fost foarte linistit.

Totul s-a schimbat pe data de 23 august 1971. Aceea a fost ziua in care Maria a vazut un semn ciudat pe podeaua de ciment din bucatarie. Incercarile de a sterge semnul au fost in zadar. La cateva zile, Maria a fost ingrozita sa vada ca semnul s-a transformat intr-o figura omeneasca. Membri familiei au examinat fata. Au constatat ca este o fata masculina cu o figura trista. In urmatoarele luni, fata avea sa fie numita “Pava”.

Familia Pereira s-au speriat foarte tare din cauza fetei din podea. Fata nu putea fi stearsa de niciun fel. Mai multi vecini au trecut sa examineze si ei figura. Unii au spus ca seamana putin cu o imagine antica de langa Biserica.

Dorind sa scape de figura, fiul lor, Miguel, a luat un tarnacop si a scos bucata de ciment cu fata. A fost turnat ciment nou, si au reconstruit podeaua bucatariei. Dar degeaba. Pe data de 8 septembrie, acelasi an, “Pava” s-a intors pe podeaua bucatariei, in aceasi pozitie, in acelasi loc. Dar de data asta, expresia fetei era mai trista.

Figura aceea era subiectul de discutie al intregului orasel. Primarul din Belmez a ordonat ca sectiunea de ciment cu “Pava” sa fie taiat si expusa in spatele sticlei. Consiliul orasului a ordonat ca podeaua sa fie excavata.

Rezultatele excavarii au amplificat atmosfera sinistra. La o adancime de 3 metri, au fost gasite doua schelete fara cap si o multime de alte oase de om. Pe locul unde se afla casa familiei Pereira a fost in secolul 17 un cimitir catolic. In antichitate, locul a fost un cimitir roman.

Oasele au fost reingropate intr-un alt cimitir catolic. Dornici sa puna capat fenomenului, pe care multi il considerau o gluma proasta, Consiliul orasului a platit ca locul si fie din nou cimentat. Dar rezultatele nu au fost cele dorite.

Nu doar ca “Pava” a revenit, dar de data asta au aparut is mai multe figuri pe podea! Figuri feminine si masculine, mari si mici. Unele erau total abstracte, altele erau perfect definite. Cand din nou s-a incercat sa fie sterse, expresia fetelor s-a schimbat intr-una horror si manioasa!

Familia Pereira pierduse controlul casei, sau cel putin al bucatariei. Desi nimeni nu a fost ranit, toti erau spierati. Au construit o noua bucatarie, iar cea veche cu fetele a devenit atractie pt turisti si oameni de stiinta. Fetele din Belmez devenisera un fenomenl mondial.

O echipa de cercetatori renumiti a fost chemata sa investigheze. Si-au dat seama repede ca acesta este un fenomen paranormal foarte complex, imediat dupa ce au observat ca fetele isi schimba expresia si “evolueaza”. Le-au numerotat si denumit. Unele fete au disparut si au aparut altele. O observatie foarte importanta a fost facuta, cand au observata ca fetele reactioneaza la starea de spirit a Mariei, femeia cea mai ”apropiata” de ele.

Cercetatorii au gandit si un experiment. Au acoperit podeaua si au sigilat toate intrarile in bucatarie cu ceara, si au lasat totul asa in intuneric pt 3 luni. Peste 3 luni, au deschis bucatarie in fata a mai multor martori. Toata lumea a obsevat ca fetele s-au miscat, au aparut unele noi, expresiile erau schimbate. Testele de ciment nu au aratat nimic neobisnuit, la fel si testele cu raze X si cele de radioactivitate. La acel moment, toata lumea era convinsa ca ceea ce se intampla este un fenomen supranatural fara explicatie.

Cercetatorii nu au renuntat si au plantat microfoane in ciment pt a inregistra vocile EVP, voci care nu sunt auzite de urechea umana. S-a inregistrat o ”comoara” de sunete EVP. Printre oftaturi, soapte, plansete, s-au inregistrat si multe fraze clare:

“Continui ingropat.”

“Maria, vreau sa ies afara!” – cu vocea unei fetite.

“Ea merge cu toti barbatii.”

“Iadul incepe aici!” – cu siguranta cea mai amenintatoare.

“Uita-te jos” – asta a fost inregistrata la excavare cand s-au gasit scheletele.

S-au inregistrat si multe injurii. Varianta spaniola a cuvantului ”bitch” a fost inregistrata de multe ori, la fel ca si varianta spaniola a expresiei “fuck yourself!”. O alta sedinta EVP, a inregistrat fraze cum ar fi:

“Sa-l omor!’

“Toti au murit.”

“Acolo sunt toti.”

”Unul sufera.”

Uneori, vocile au raspuns si la intrebari. Cand Maria a intrebat “de ce casa mea?”, pe banda s-a auzit “este un abuz!”.

Inregistrari EVP au avut loc si in anii 90. La acel moment, s-a crezut ca figurile si vocile au fost create de subconstientul unui locatar al casei, in particular Maria. Cum am zis mai sus, figurile pareau ca reactioneaza in functie de starea ei de spirit. O voce ce suna foarte mult ca a Mariei, a spus “Visez la tine.” Pentru unii, asta indica faptul ca fetele si vocile nu erau ale unor spirite, ci erau manifestari ale mintii Mariei. In multe cazuri poltergeist, o persoana din apropiere este catalizatorul, deobicei un copil.

Fetele nu au fost un caz de scurta durata. Continua sa apara si in ziua de astazi. Desi multi pasionati de paranormal au vizitat casa, atmosfera s-a linistit in anii 80, iar familia Pereira s-a consolat ca trebuie sa imparta casa cu acele figuri. Nimeni nu a patit nimic rau.

Juan Pereira a murit in bucataria cu fetele, dupa o lunga lupta cu cancerul. Ultimele sale cuvinte au fost ca vrea sa vada fetele zambind si primindu-l intre ele. Mai tarziu, nepotii au observat fata lui Juan pt. o perioada in podea.

In 2004, Maria Pereira a murit si ea la varsta de 85 de ani. Ultimele zile si le-a petrecut in spital. S-a facut respectata prin faptul ca a ramas tot timpul o sotie simpla si o mama iubitoare. Inmormantarea sa a adunat sute de oameni.

Mortile lui Maria si Juan nu au pus insa capat Fetelor din Belmez. Societatea de Paranormal din Spania a investigat podeaua misterioasa imediat dupa moartea Mariei. Au constatat ca fetele au ramas active, aparand si disparand, schimbandu-si expresiile. Spre uimirea unora, fata Mariei nu era printre ele.

Nimeni pana in prezent nu a reusit sa gaseasca nici cea mai mica dovada cum ca fenomenul ar fi o pacaleala. Comunitatea stiintifica evita subiectul, neavand raspuns pentru el.

Fetele din Belmez raman un un mister in continuare, parapsihologii considerand acest fenomen drept “cel mai important fenomen paranormal din secolul 20!”.

In Mexic, printre canalele stravechi din capitala, se afla o insulita despre care localnicii spun ca este bantuita de mii de papusi de plastic pt copii. Este o insula plina de papusi posedate, cu care nici Chucky nu se compara.

In anii 50, Julian Santana a cumparat insula si a decis sa locuiasca singur acolo.
Vizitat de spiritul unei fetite ce se inecase in canal, dar si de alte spirite, acesta a inceput sa colectioneze papusi vechi si stricate pentru a aduce un omagiu fetitei.

Localnicii spun ca papusile sunt pline cu energia paranormala a fetitei si ca noaptea, papusile se misca si aud soapte.

Isteria a inceput cand, in 2001, proprietarul insulei, a murit inecat in acelasi canal in care a murit si fetita. Inainte de ziua mortii, proprietarul ii tot spunea nepotului sau ca auzea voci care il chemau in apa. Intr-o zi, nepotul sau l-a gasit mort in apa, inecat. Se spune ca papusile sunt cele ce l-au inecat. Mai ales ca pe cadavru nu au fost gasit urme de violenta sau forta. Si nepotul marturisea ca aude soapte pe insula, si a vazut cum o papusa si-a miscat capul si a clipit la el.

O echipa a fost sa cerceteza cazul in 2009, dar localnicii nu i-au lasat sa intre pe insula pana echipa nu a adus o papusa drept omagiu. Localnicii ce au dus echipa cu barca pe insula, nu au vrut nici in ruptul capului sa stea cu ei, nici nu au calcat pe insula, i-au lasat si au plecat. Noaptea s-a lasat si au inceput sa auda sunete ciudate, soapte si pasi. Au pus papusa adusa omagiu si niste bomboane si lumanari langa apa. Imediat cum au pus papusa jos, apa s-a miscat. Valuri mici au continuat sa se produca.

Insula e mica si impanzita cu papusi, in mijlocul insulei aflandu-se o cabana inconjurata de papusi. Detectoarele electro-magnetice, nu au inregistrat nimic neobisnuit pana la cabana, unde indreptate spre papusi au luat-o razna pentru 5 minute. Cei care stateau langa lac, auzeau sunete tot mai puternice, vantul batand tot mai tare. Usa unei alte case din jur s-a deshis brusc, inautru nefiind altceva decat niste mese, scaune si papusi.

In continuare au avut parte de surprize, una dintre papusi deschizandu-si ochiul. Papusa dinspre care venea energia cea mai mare.

Intrati in cabana, au stat cu randul mai mult timp, incercand si o sedinta de spiritism. In cabana, temperatura se schimba repede de la cald la rece, si se tot auzeau sunete zgomote ciudate si dinauntru si dinafara. Se auzeau pasi pe acoperis. Unora dintre membri echipei li s-a facut rau. Umbre ciudate s-au vazut pt un moment la geam, iar sforile se miscau in cabana. Sunete si umbre au continuat sa apara in casa. Punand intrebari genul “este ceva aici de care sa ne temem ?”, doua papusi au cazut de pe tavan pe cel ce a intrebat.

Au decis sa incheie atunci totul, iar cand au fost sa verifice papusa cu bomboanele si lumanarile, au constatat ca din 5 bomboane, mai erau doar 4.

Intorsi in America, au constatat ca pe mai multe inregistrari se poate auzi cum o voce spune “leave”. Iar dupa cel pe care au nimerit papusile a iesit din casa, se poate auzi clar cum usa din spate era fortata.

Cu totii stim despre mumii, egipteni si faraoni, si cred ca cu totii am auzit de marele faraon Tutankhamun. Dar nu toti stim despre “blestemul” ce se invarte asupra lui. Blestemele legate de mumii au aparut din secolul 19, cand au inceput sa se descifreze hieroglifele. Dar niciunul nu a atras atata atentie ca cel al Regelui Tutankhamun, din momentul in care Howard Carter i-a descoperit mormantul in 1922. Tot haosul a inceput din momentul in care a fost deschis mormantul

Legenda spune ca cine indrazneste sa deschida mormantul, va suferi furia mumiei. Mumiile fiind asociate cu magia, multe au sfarsit fiind vandute ca praf magic.

Totul a inceput cand Lordul Carnarvon, cel ce a finantat descoperirea mormantului a murit la scurt timp dupa descoperire. A fost intepat de un tantar in 1923, in timp ce se barbierea. L-a luat cu febra si frisoane repede. Un doctor a fost trimis la Lord, dar a juns prea tarziu, Carnarvon murise deja. In acel moment, absolute toate luminile din Cairo s-au stins misterios. In aceeasi zi, cainele de la Londra al lui Carnarvon a murit in mod misterios, scheunand puternic, iar apoi cazand mort din picioare. Arthur Weigall, unul din oamenii din echipa lui Carter, marturisea ingrozit faptul ca in ziua in care intrasera in mormant, glumise cu Carnarvon si spunea ca mai are 6 saptamani de trait. Fix la 6 saptamani, Lord Carnarvon a murit. George Jay Gould I a murit la putin timp dupa ce a vizitat mormantul in 1923. Alti membri ai echipei lui Carter au murit in moduri misterioase. De atunci ce-i ce se aventureaza in mormant aiurea au parte de necazuri si sfarsituri tragice. O echipa de cercetatori a fost blamata pt un cutremur mare in Cairo.

Howard Carter, cel ce a deschis mormantul, avea un canar, iar dupa descoperire, canarul a fost mancat de o cobra, simbol al faraonului. Carter insa a trait inca 13, cand a terminat de notat si studiat obiectele din mormant.

In prezent, mormantul este deschis publicului. Insa in unele nopti, se aud sunete ciudate dinauntru. Pentru localnici, cel mai infricosator lucru este faptul ca inauntru se vad adeseori figuri misterioase si se aud voci fantomatice.
In 2009 o echipa low-budget a fost sa investigheze ceea ce se intampla. Au investigat noaptea, iar cand s-au apropiat de locul cu pricina, o futuna de nisip a aparut din senin. Imediat ce au intrat in mormant au vazut pe scannerele de caldura o silueta, fara caldura, trecand prin fata lor.

Scannerul magnetic arata o energie magnetica normala, dar cand a fost pus deasupra sarcofagului, a luat-o razna. Unii din membri echipei auzeau soapte, pasi si vuiete. La un moment dat, doi dintre ei s-au luat dupa sunete, iar cei doi au cazut pe scari, cel din spate spunand ca poate sa jure ca a simtit cum ceva l-a impins. Cativa au stat cu randul langa sarcofag. Mai multora li s-a facut rau la stomac, i-a luat cu ameteli sau dureri de cap. Au marturisit ca auzeau vuiete si zgomote ciudate. Unul din a lesinat langa sarcofag, iar medicului echipei i s-a facut rau, desi nu intrase in mormant. Cu toate acestea, ei si-au oprit investigatiile la acest punct, nedorind sa-si puna sanatatea in pericol si mai mult.

Una dintre camerel de fotografiat facea poze non-stop. Toate pozele erau la fel, cu exceptia uneia, la care inca nu au gasit raspuns.

Legendele spun ca Chullachaqui este un dwarf, demon al padurii amazoniene. Dupa legendele zonei, acest dwarf are abilitatea de a-si schimba forma in ce doreste si sa ii pacaleasca pe localnici, vizitatori sau vanatori. Poate sa apara ca un membru al familei sau prieten, conducandu-te pe calea gresita, tot mai adanc in padure, iar apoi te lasa acolo. Este descris ca avand unul sau ambele picioare deformate, sau le are cu fata la spate. Piciorul deformat apare in toate descrierile, iar picioarele intoarse lasa urme false.

La copii, Chullachaqui se arata drept alt copil, tovaras de joaca. Si ii atrage in padure, pierzandu-se pt totdeauna. Singurul mod de a recunoaste un chullachaqui este sa ii observi piciorul deformat sau intors cu fata la spate. Acesta va incerca sa isi tina ascuns piciorul, iar daca este descoperit, va fugi repede in jungla.

Poetul peruvian, César Calvo, descrie creatura drept un zombie creat de shamani din copii rapiti. Cand un copil rapit este patruns de energie malefica, piciorul drept se deformeaza, intorcandu-se cu fata la spate, iar cand Chullachaqui este in forma umana lasa urme de animale, iar cand e in forma de animal, lasa urme de om.

Mai este un tip de Chullachaqui, o “persoana” a binelui, care este in serviciul adevarului, fara deformare. Dar in ambele cazuri, cel rapit nu se mai intoarce acasa.

O poveste spune ca un baiatel a fost luat de parinti cu ei in padure dupa lemne de foc. Parintii l-au lasat singur un moment ca sa adune lemnele. Acesta se juca cand a vazut un alt baietel de varsta sa intr-un copac. Cel din copac i-a spus sa vina si el sus, dar acesta amintindu-si de cele spuse de parinti despre padure, a refuzat. Cand parintii i s-au intors, acesta le-a spus despre baiatul din copac. Parintii stiau ca nimeni nu traieste in zona aia de padure, dar tot au cautat ca sa se asigure, dar n-au gasit decat niste urme ciudate.

Chullachaqui este si “madre del monte”, mama salbaticiei, stapanul animalelor. Daca urmezi o anumita dieta, chullachaqui o sa-ti aduca success la vanatoare, dar cei ce vor luat prea multe animale vor fi pedepsiti.

In ultimile decenii, s-a conturat o alta specie de chullachaqui, nascuta din cauza actiunilor omului in padurea amazoniana. Acesta vindeca animalele ranite si ii pedepseste pe cei care taie copacii si vaneaza animale fara motiv.

“Chullachaqui este spiritul protector al junglei”, spun unele descrieri, “care poate ajuta oamenii, in functie cat de mult respecta natura din jurul lor.” Noul chullachaqui “este generos cu cei care se folosesc cum trebuie de resursele naturii si nu abuzeaza de ele. Este rau cu cei care invadeaza padurea si distrug animalele si plantele”.

Foarte celebrul vindecator si shaman, Don Agustin Rivas a povestit despre cum s-a intalnit cu un Chullachaqui. L-a descries ca fiind un om mic, fata imbatranita, nas curbat, gura mica, ochi mici brilianti, si avand un picior lipsa. Desi era imbracat ca un om normal, Don Agustin l-a recunoscut imediat ca fiind un Chullachaqui. Don Agustin si-a exprimat bucuria de a intalni in sfarsit un chullachaqui adevarat, si au fumat o pipa impreuna. Don Agustin mentiona ca nu avusese noroc la vanatoare in ultima vreme, iar Chullachaqui i-a spus “Astea sunt animalele mele. Trebuie sa imi ceri permisiunea mai intai, si nu m-ai intrebat niciodata inainte de a vana un animal. Dar azi vei avea succes.”. Din senin, Don Agustin a lesinat si cand s-a trezit, chullachaqui disparuse. Mai tarziu in acea zi, a intalnit o caprioara foarte mare si a nimerit-o din prima si s-a bucurat de carne.

O expeditie low-budget in 2009, facute in padurile din Peru, a fost facuta special pentru acest chullachaqui. Membrii grupului au vorbit cu bastinasii din zona. Acestia, in descrierile lor, au scos in evidenta piciorul deformat, le-au spus sa fie atenti sa nu se lase atrasi in adancul padurii. Le-au mai spus ca daca intalnesc un om in padure sa fie atenti si sa nu fie pacaliti. Au ales sa faca cautarea noaptea. Mai toate animalele dorm noaptea in padurea amazoniana. Nu au gasit chullachaqui, dar au povestit cum se auzea un fel de voce care i-a facut pe cativa sa o urmeze mai adanc in padure, pe apa, si ajunsi pe mal, au vazut in tufisuri niste ochi pt o secunda, unul din membri s-a dus sa se uite mai atent, dar surpriza, a nimerit in nisipuri miscatoare. Bastinasii au descris asta ca individul cazut in capcana nu era dorit de chullachaqui. Alti membri auzeau in pasi insistenti, iar cand s-au luat dupa sunete au avut surpriza sa constate ca au iesit din padure, iar sunetul pasilor disparuse, chullachaqui scotandu-i de pe teritoriul sau. Urme ciudate au fost gasit, de asemenea. La analiza, nu s-a putut spune exact ale carui animal erau, majoritatea au descris urma ca fiind o combinatie intre o urma de porc si maimuta.

Desi anumite locuri par sa fie adevarate centre ale activitatii supranaturale, nu exista loc pe Pamant unde san u fi aparut fantome. Oriunde traiesc oameni, vor exista si povestiri despre fantome. Se pare ca multe stafii repeat la nesfarsit un anumit eveniment din viata lor anterioara, fara a tine cont de observator. Altele sunt aparent binevoitoare si uneori incearca sa-i avertizeze pe straini de pericolele care-i pandesc. Totusi, in mod ocazional, fantomele pot fi si malefice.

Mirosul dulce al violetelor

In secolul trecut, in timpul razboaielor cu zulusii din Africa de Sud, princepele a fost ucis. Trupul sau a fost trimis rudelor pentru a fi inhumat. Pe locul unde murise a fost ridicat in amintirea sa un tumul de pietre. In anul urmator, mama principelui, Eugenie, a dorit sa viziteze campul de lupta unde murise fiul ei, dar nu a putut gasi tumulul memorial. Continuand totusi sa caute, a sesizat un miros de violete, acest miros conducand-o pana la tumul. Violetele fusesera florile preferate ale principelui.

A vedea dublu
Exista numeroase povestiri despre oameni care par sa aiba un dublu si pot fi vazuti in acelasi timp in doua locuri. In 1845, in Livaria, Rusia, dublul unei femei a aparut efectiv langa ea. O profesoara numita Madame Sages a reusit sa-si proiecteze imaginea dincolo de propriul corp. Ea a folosit aceasta tehnica in clasa pentru a mentine disciplina: in timp ce imaginea ei spectrala se afla in fata clasei, ea se plimba printre banci sau scria la tabla. La actiunile ei nu erau martori doar elevii, ci si colegii ei, care au cerut ca ea sa fie concediata.

Masina 42, unde te afli!?
Primul Grand Prix din Japonia dupa cel de-al doilea razboi mondial a avut loc in 1963, pe circuitul Suzuka, in Nagoya. Favorit era Masao Asano care conducea masina cu numarul 42. In timpul cursei, masina lui Asano a iesit de sub control si el a avut un accident ce i-a fost fatal. In limba japoneza, numarul 42 are si sensul de shi ni, care inseamna “a muri”. Oficialitatile au interzis ulterior folosirea numarului 42, dar in viitorul Grand Prixm controlorii de trafic au observat o masina cu numarul 42 in 8 din cele 25 de tururi de pista.

Prizoniere in timp

In august 1901, doua femei ce vizitau palatal de la Versailles se indreptau spre micul castel privat al reginei Frantei, Marie Antoinette (1755-1793). De-a lungul drumului ele au simtit o atmosfera apasatoare si au trecut pe langa niste gradinari imbracati cam ciudat. Cand au ajuns in gradina au vazut o femeie care desena. In timpul unei alte vizite, palatal si gradinile aratau altfel, ceea ce le-a convins ca vizita anterioara fusese de fapt o calatorie in timp. Mai tarziu au identificat-o si pe doamna care desena, care nu era alta decat Maria Antoinette. Intr-un mod foarte ciudat, atat gradinarii, cat si doamna care desena privisera spree le ca si cum chiar s-ar fi aflat acolo.

Sicrie care se misca
In 1808, in Christ Church, Barbados, cripta de familie a unei oarecare doamne Goddard a fost cumparata de familia unui plantator, Chase. Noii proprietary si-au inmormantat doua fiice in aceeasi cripta, dar cand aceasta a fost redeschisa in 1812 pentru a-l inmormanta pe raposatul Chase, care, la fel ca una din fiicele sale, se sinucisese, sicriele grele de plumb dinauntru au fost gasite rasturnate. La fel s-a intamplat si la alte doua inmormantari. In 1819, guvernatorul din Barbados a ordonat sigilarea criptei, deoarece populatia locala se temea. In urma zgomotelor din interior, cripta a fost redeschisa si sicriile gasite din nou in dezordine cu exceptia sicriului suspomenitei Goddard. Nu exista niciun semn ca cineva ar fi intrat acolo cu forta.

Ai grija ce faci!
In China se crede si in ziua de astazi ca fantoma cuiva care a avut un sfarsit violent, fie in urma unui accident, fie a unei crime, se va intoarce in cea de-a saptea noapte dupa moarte pentru a cauta razbunare.

In aceste vremuri aflate sub influenta iluminista a logicii si ratiunii stiintifice, am putea presupune ca cele mai multe probleme supranaturale au fost deja sufficient de bine investigate pentru ca noi sa putem avea un punct de vedere rational in legatura cu ele. Ne-am putea astepta, mai ales, sa se creada din ce in ce mai putin in fantome, dar lucrurile nu stau asa. Dimpotriva, interesul pentru ele pare sa creasca si relatarile despre aparitiile lor sunt din ce in ce mai numeroase.

Mesaje din mormant
Robotul de la telefonul familiei Jules si Maggie Harsch-Fischbach din Luxemburg este bantuit, aparatul primind regulat mesaje complicate de la oameni de stiinta morti. Cercetarile asupra energiei vitale care pare sa ramana impregnate in unele obiecte sugereaza ca ele pot fi bantuite de un fost proprietar, care a lasat o amprenta mentala asupra lor prin psihokinezie.

Continua regele rockului sa traiasca ?!
Elvis Presley (1935-1977) a devenit unul dintre cei mai idolatrizati cantareti ai timpului sau. Pentru multi el ramane starul rock-and-roll-ului prin excelenta. Cand a murit in imprejurari tragice, multi dintre admiratorii sai devotati au refuzat sa accepte acest lucru. Din 1977, a inceput sa se afirme ca ar fi fost vazut in mai multe locuri din lume, nu numai in America.

Figuri ale mortii

In 1971, in satul Belmez din sudul Spaniei, o figura umana fantomatica s-a imprimat dintr-o data pe gresia roz dintr-o bucatarie. Cand familia a incercat sa stearga imaginea inspaimantatoare, ochii i s-au deschis si mai larg si figura s-a intristat. Proprietarul a scos gresia si a turnat beton, dar a aparut o figura si mai clara. Expertii fenomenelor paranormale au fost chemati sa investigheze cazul si atunci s-au putut percepe tanguiri ciudate. Mai tarziu s-a descoperit ca toata casa se afla deasupra unui vechi cimitir. Figurile apar si in ziua de astazi.

In lumina farurilor
In 1965, la Bluebell Hill, in Kent, trei tinere au fost ucise in mod tragic intr-un accident rutier. Fantoma uneia dintre ele inca mai bantuie pe acea parte de drum si sectia de politie locala primeste adeseori anunturi de la soferi care cred ca au lovit pe cineva. Cand merg sa investigheze cazul, nu gasesc pe nimeni acolo. Uneori, fata face autostopul si urca in cate o masina, dupa care dispare in mod misterios. Ceva similar se intampla in Norvegia, intr-un anumit loc fiind plasat chiar un semn care ii avertizeaza pe soferi sa nu ia in masina fantoma care face autostopul.

Casa Alba, yeah …

Casa alba din Washington D.C. este bantuita de unii din fostii presedinti ai Statelor Unite. Cateva fantome sunt atribuite lui Abraham Lincoln, asasinat in 1865. Imginea sa distincta a fost observata de personalitati notabile cum ar fi regina Wilhelmina a Olandei, in timp ce se afla acolo, si de fiica presedintelui Reagan, in timpul mandatului tatalui ei. Lincoln insusi credea in spiritism si a paraticipat chiar la cateva sedinte chiar la Casa Alba, lucru ce poate explica puternica lui prezenta acolo, prezenta ce poate fi simtita si azi.